Editura Humanitas
Colectia Pasi peste granite
An aparitie :2009, 2013, 2021
Editia a III-a
Titlul original: Musicophilia. Tales of Music and the Brain
Traducerea Anca Bărbulescu
ISBN 978-973-50-7210-0
Nr pagini :384
Format 130 x 200
Disponibilitate BCU (ed. I)pdf aici
Descrierea
editurii:
Pentru Oliver Sacks, omul este o fiinţă muzicală prin excelenţă. Nu în cine ştie ce sens metaforic, ci într-unul cât se poate de concret: în creierul uman, zona implicată în tot ce ţine de muzica – de la compoziţie şi interpretare pâna la audiţie şi mişcare ritmică – e mai întinsă decât zona răspunzatoare de limbaj. Concluziile autorului se bazează pe cercetarea simptomatologiei unui mare număr de pacienţi afectaţi de probleme neurologice având manifestări muzicale, în corelaţie cu hărţi corticale dinamice, trasate cu ajutorul celor mai noi mijloace de investigaţie. Cercetările sale explică, de pildă, originea obsesiilor muzicale ale anumitor bolnavi, eficacitatea muzicoterapiei în câteva afecţiuni sau sorgintea înclinaţiilor muzicale proprii unor persoane afectate de diverse handicapuri. Dar Oliver Sacks nu se opreşte aici; medicul aplecat asupra suferinţei pacientului şi preocupat de uşurarea ei lasă mereu loc savantului pasionat de neurootiinţă, care foloseşte prilejul cercetării pur medicale pentru a deschide o perspectivă mult mai largă, aflată în avangarda preocupărilor ştiinţifice actuale: înţelegerea mai adâncă a modului general în care funcţioneaza creierul nostru.
În Muzicofilia, neurocercetătorul abordează interesanta relație dintre creier și muzică. Este surpinzător cum o serie de unde, produse și redate adecvat, pot fi percepute de aparatul nostru auditiv, ca apoi să fie procesate și interpretate de creier pentru a alcătui, în final, ceea ce noi înțelegem prin „muzică”. Dar există o serie de anomalii, și tocmai pe acestea se bazează cartea lui Sacks. În primă instanță ne este prezentat cazul unui chirurg care este lovit de fulger. Cu toate că până atunci asculta destul de rar muzică, și atunci era vorba exclusiv de rock, după acest eveniment el a început să râvnească melodiile clasice interpretate la pian. În mod special operele lui Chopin, iar această „sete” a fost completată de o „muzică ce îi cânta în minte”. În plus, a început să studieze instrumentul, el exersând singur inițial, în fiecare zi, ajungând să fie un interpret destul de bun, apelând apoi la un profesor pentru a putea aborda piesele mai dificile. Citeste recenzia integral
Pentru Oliver Sacks, omul este o fiinţă muzicală prin excelenţă. Nu în cine ştie ce sens metaforic, ci într-unul cât se poate de concret: în creierul uman, zona implicată în tot ce ţine de muzica – de la compoziţie şi interpretare pâna la audiţie şi mişcare ritmică – e mai întinsă decât zona răspunzatoare de limbaj. Concluziile autorului se bazează pe cercetarea simptomatologiei unui mare număr de pacienţi afectaţi de probleme neurologice având manifestări muzicale, în corelaţie cu hărţi corticale dinamice, trasate cu ajutorul celor mai noi mijloace de investigaţie. Cercetările sale explică, de pildă, originea obsesiilor muzicale ale anumitor bolnavi, eficacitatea muzicoterapiei în câteva afecţiuni sau sorgintea înclinaţiilor muzicale proprii unor persoane afectate de diverse handicapuri. Dar Oliver Sacks nu se opreşte aici; medicul aplecat asupra suferinţei pacientului şi preocupat de uşurarea ei lasă mereu loc savantului pasionat de neurootiinţă, care foloseşte prilejul cercetării pur medicale pentru a deschide o perspectivă mult mai largă, aflată în avangarda preocupărilor ştiinţifice actuale: înţelegerea mai adâncă a modului general în care funcţioneaza creierul nostru.
În Muzicofilia, neurocercetătorul abordează interesanta relație dintre creier și muzică. Este surpinzător cum o serie de unde, produse și redate adecvat, pot fi percepute de aparatul nostru auditiv, ca apoi să fie procesate și interpretate de creier pentru a alcătui, în final, ceea ce noi înțelegem prin „muzică”. Dar există o serie de anomalii, și tocmai pe acestea se bazează cartea lui Sacks. În primă instanță ne este prezentat cazul unui chirurg care este lovit de fulger. Cu toate că până atunci asculta destul de rar muzică, și atunci era vorba exclusiv de rock, după acest eveniment el a început să râvnească melodiile clasice interpretate la pian. În mod special operele lui Chopin, iar această „sete” a fost completată de o „muzică ce îi cânta în minte”. În plus, a început să studieze instrumentul, el exersând singur inițial, în fiecare zi, ajungând să fie un interpret destul de bun, apelând apoi la un profesor pentru a putea aborda piesele mai dificile. Citeste recenzia integral
OLIVER SACKS (9 iulie 1933 – 30 august 2015) s-a născut la Londra, într-o familie de medici, şi a studiat medicina la Queen's College, Oxford. La începutul anilor '60 s-a stabilit în Statele Unite, la San Francisco. Din 1965 a locuit la New York, unde a fost profesor de neurologie la Albert Einstein College of Medicine. Preocuparea sa constantă a fost lucrul cu pacienţii suferind de boli neurologice pentru a-i ajuta sa trăiască în condiţii cât mai apropiate de normalitate. Oliver Sacks a îmbinat activitatea medicală cu scrisul, iar cărţile în care prezintă publicului larg cazurile sale clinice s-au bucurat de o uriaşă notorietate internaţională - au fost traduse în 22 de limbi, în tiraje de milioane de exemplare. Ele sunt studiate în universităţi de către neurologi, scriitori, filozofi şi sociologi. În plus, opera lui Oliver Sacks a avut un mare impact asupra intelectualilor umanişti şi asupra artiştilor. Sursa informatiilor despre autor
Din lucrarile sale traduse la noi:
Muzicofilia. Povestiri despre muzică și creier, Humanitas 2009, 2013, 2021
Halucinatii, Humanitas 2012, 2021
Omul care isi confunda sotia cu o palarie, Humanitas 2005, 2019, 2021
In miscare. O viata, Humanitas 2015, 2017
Revenirea la viata, Humanitas 2012, 2021
Recunostinta, Humanitas 2017, 2021
Un picior de sprijin, Humanitas 2013
Ochiul mintii. Cum se vede lumea cand vederea da gres, Humanitas 2014
Vazand glasuri. O călătorie in lumea surzilor, Humanitas 2012, 2021
Unchiul Tungsten. Amintiri dintr-o copilarie chimica, Humanitas 2017
Fluviul constiintei, Humanitas 2020
Toate la locul lor. Primele iubiri, ultimele povesti, Humanitas 2021
Prefatã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Partea I: BÂNTUITI DE MUZICÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1. Un trãsnet din senin: muzicofilie instantanee . . . . . . . . . . 15
2. Un sentiment ciudat de familiar: crizele muzicale . . . . . . . 30
3. Teama de muzicã: epilepsia muzicogenã . . . . . . . . . . . . . . 34
4. Muzicã pe creier: reprezentare si imaginare . . . . . . . . . . . 42
5. Obsesii cerebrale, muzicã insistentã si cântece care „prind“ . . 53
6. Halucinatii muzicale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
Partea a II-a: GAMA MUZICALITÃTII . . . . . . . . . . . . . . . . . .99
7. Ratiune si simþire: gama muzicalitãþii . . . . . . . . . . . . . . . . 101
8. Totul se destramã: amuzie si dizarmonie . . . . . . . . . . . . . . 110
9. Tata îsi suflã nasul în nota sol: urechea muzicalã absolutã . .132
10. Urechea imperfectã: amuzia cohlearã . . . . . . . . . . . . . . . . 143
11. Viata stereo: de ce avem douã urechi . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
12. Douã mii de opere: geniile muzicale cu tulburãri cognitive . 162
13. O lume a sunetelor: muzica si orbirea . . . . . . . . . . . . . . . . 171
14. Gama verde-smarald: sinestezia si muzica . . . . . . . . . . . . 176
Partea a III-a: MEMORIE, MISCARE SI MUZICÃ . . . . . . . . 195
15. Puterea prezentului: muzica si amnezia . . . . . . . . . . . . . . . 197
16. Vorbirea si cântecul: afazia si terapia prin muzicã . . . . . . . 224
17. Tefila accidentalã: diskinezia si cantilatia . . . . . . . . . . . . . 234
18. Reunirea: muzica si sindromul Tourette . . . . . . . . . . . . . . 237
19. În tempo: ritmul si miscarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
20. Melodia kineticã: parkinsonismul si terapia prin muzicã . . .257
21. Degete-fantomã: cazul pianistului cu un singur brat . . . . . 270
22. Atletism cu muschii mici: distonia la muzicieni . . . . . . . . 274
Partea a IV-a: EMOTIE, IDENTITATE SI MUZICÃ . . . . . . . 285
23. Somn si trezire: visele muzicale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 287
24. Seductie si indiferentã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295
25. Lamentatii: muzica si depresia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 306
26. Cazul lui Harry S.: muzica si emotiile . . . . . . . . . . . . . . . . 314
27. De nestãpânit: muzica si lobii temporali . . . . . . . . . . . . . . 319
28. O specie hipermuzicalã: sindromul Williams . . . . . . . . . . 332
29. Muzicã si identitate: dementa si terapia prin muzicã . . . . . 348
Multumiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 363
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 367
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu